Cu o vechime în viața noastră de peste 5.500 de ani, sticla este un element care a stârnit pasiuni, curiozitatea savanților și ingeniozitatea meșteșugarilor. În același timp a fost un element care bine prelucrat a înnobilat diverse construcții, fie prin simpla adăugare a unei balustrade de sticlă la căile circulante dintr-o casă, fie prin realizarea unor mult mai complexe jocuri artistice sub forma vitraliilor.
Dar, iată mai jos și un top 10 al curiozităților legate de sticlă!
10. Izgonirea sticlarilor
În Italia, încă din vremea romanilor, meșteșugul prelucrării sticlei era la mare preț. Cu toate acestea, vestita sticlă de Murano era cât pe ce să nu poarte acest nume, dacă neguțătorii din Veneția nu ar fi trăit cu spaima posibilelor incendii pe care atelierele sticlarilor le putea provoca.
Astfel, în 1291, toate topitoriile din vestitul oraș italian au fost mutate pe insula Murano pentru a da mai multă siguranță locuitorilor urbei.
9. 100% reciclabil
Sticla este în esență doar nisip topit la temperature de peste 1700 grade Celsius. Este și singurul ambalaj folosit în indusria alimentară care poate fi reciclat 100%. Dar, desigur, nu doar sticla utilizată pentru alimente și băuturi poate fi reciclată, ci și cea folosită în alte domenii: tehnologie sau construcții, de exemplu, indiferent daca ne referim la ecranul unui telefon mobil sau la o balustradă de sticlă.
8. Muzeu dedicat
Sticla este atât de profund intrată în viața noastră, încât în New York are propriul ei muzeu. Muzeu Corning al Artei Sticlarilor adăpostește 45.000 de piese de artă din sticlă, rerezentând cea mai mare colecție de acest tip din lume.
7. Piesă rară
Vaza Portland este considerată una dintre cele mai rare creații de artă din sticlă. Se crede că ar fi fost creată în Imperiul Roman undeva în primii ani ai creștinismului.
6. Viață îndelungată
Cele mai citite articole
Pentru a se descompune în mod natural, sticla are nevoie de aproximativ un milion de ani, conform cercetărilor făcute în ultimele decenii. E de înțeles acum, de ce reciclarea sticlei devine un element important, indiferent că vorbim de o mică oglindă ciobită sau de pereții înlocuiți de la o balustradă de sticlă.
5. Era modernă
Intrarea sticlei ca element de consum larg a dat și startul erei moderne. În țări precum Anglia, Germania sau Franța sticla a început să fie folosită ca tip de fereastră sau element decorativ în case abia de la mijlocul secolului XVII. În zona Europei de Est, accesul populației la sticlă ca bun de consum s-a făcut ceva mai târziu.
4. Oameni de sticlă
Charles al VI-lea, cunoscut și sub numele de Regele nebun al Franței avea mania să își închipuie că este făcut din sticlă, iar orice supus din preajma regelui trebuia să îl trateze cu maximă atenție pentru a nu-l “deteriora”. În realitate, există o boală rară denumită a „oaselor de sticlă”, în care bolnavii suferă de o fragilitate extremă a sistemului osos. Deși rare, cazurile necesită o atenție deosebită din partea familiei și a medicilor, în multe cazuri amenajări speciale, așa cum ar fi o balustrada de sticla impunându-se în locuințele acestor pacienți.
3. La viteză maximă
Fragilitatea sticlei este dată de viteza cu care crăpăturile înaintează în material. O sticlă obișnuită spartă înregistrează o viteză de 4.500 km/h.
2. Problema d-lui Ford
În era de pionierat a industriei auto, parbrizele montate mașinilor nu era realizare din geam securizat, așa cum se întâmplă în prezent, ci din sticla folosită la banalele ferestre ale locuințelor vremii. Desigur, accidentele ducea la riscuri și mai mari pentru pasagerii autoturismelor. Inclusiv Henry Ford a trecut printr-un accident in care bucățile din parbriz erau pe punctul să îi curme viața.
Frământat de problemă, părintele industrie americane a apelat la un angajat de-al său și la un sticlar britanic, acești lucrând împreună mai mulți ani pentru a perfecta modelul de parbriz din sticlă securizată.
1. Record autohton
Chiar dacă New York-ul se mândrește cu cea mai mare galerie de artă din sticlă din întreaga lume, România nu este nici ea mai prejos. Sediul Bibliotecii județene din Vâlcea adăpostește o lucrare vitraliu din sticlă declarată drept “cea mai mare din lume”. Artistului Gheorghe Dican i-a trebuit aproape un deceniu pentru a realiza piesele de sticlă colorată care alcătuiesc cupola vitraliu a instituției. Aceasta crează o atmosferă inedită în holul central al bibliotecii, filtrând și colorând razele de lumină într-un mod captivant care reușește să pună în valoare decorul modernist al sălii centrale, caracterizat de scările de marmură albă flancate de câte o balustradă de sticlă.
Timpul îndelungat alocat acestei lucrări a fost justificat de procedeeul prelucrării sticlei, inserțiile de culoare adăugate fiecărui element din vitraliul de la Vâlcea fiind realizate după tehnica sticlarilor de la începutul erei noastre. Și, ca idee, meșteșugul care datează din secolul V nu și-a schimbat în tot acest timp tainele.
